Casute pentru zanele din gradina

A fost odata ca niciodata o gradina trista in spatele unei casute mici,  albe, cu acoperis crapat din loc in loc. Casuta avea doua fereste si o usa care dadeau spre strada si inca doua geamuri si o usa mai mica in partea dinspre gradina trista.

Casuta Trista

Casuta Trista

A trecut mult, mult timp in care casuta n-a avut niciun locuitor, pana intr-o zi de mai. In acea zi de mai, Zoro, un pitic mandru, cu nasu mare, a zarit printre copacii padurii acoperisul napadit de buruieni al casutei.

Zoro Piticul

S-a apropiat timid, a batut la usa si cand nimeni nu i-a raspuns, a intrat in casuta…..

Totul era acoperit de praf si panze de paianjeni, iar din loc in loc prin dusumea, crescusera ciuperci rautacioase.

Zoro a privit incurcat si spre a doua usa care dadea spre gradina trista si a apasat pe clanta ruginita. Usa s-a deschis cu un scaaartz sinistru. „Ce gradina paraginita si trista”, s-a gandit Zoro. „Nici macat o frunza verde, nici macar o floare…doar ierburi uscate si spini”.

Zoro a mai facut doi pasi si sub balariile uscate a vazut o fantana din piatra, din care picura incet apa, ca niste lacrimi amare.

Fantana cu lacrimi amare

Fantana cu lacrimi amare

Piticului ii era foarte sete si a intins mana sa stranga niste picaturi de apa, cand de undeva i s-a parut ca aude un glas stins. „Piticule, ce bine ca ai venit! Te rog, asculta-ma, nu pleca!” spunea glasul subtire. Zoro s-a uitat uimit in jur. Nu vedea nimic.

Pana cand o fruza uscata de urzica s-a miscat langa siretul tenisilor lui. Zoro a sarit un pas in spate speriat. apoi si-a amintit ca un pitic mandru si neinfricat, a tras aer in piept si a ridicat cu degetele tremurande frunza. Ce sa vezi. Cu ochi mari si inlacrimati ii privea o zana mica, mica, atat de mica incat piticul s-a simtit urias pe langa ea. Purta o rochita ponosita, murdara, coronita ii era stramba si ruginita, iar aripioarele erau cusute din loc in loc cu panza de paiajen.

Zana trista

Zana trista

Cand a vazut-o Zoro asa amarata pe Zana, a rugat-o sa se aseze in palma lui si sa-si spuna povestea. Zana i-a zis ca cu multi ani in urma, in acea casuta traise o familie mare si frumoasa, care avea grija de gradina si de casuta in fiecare zi. Iar ea si surorile ei  isi facusera si ele casute, in scorburi, pe ramuri, in trunchiuri de copaci din gradina. Familia care locuise acolo avea grija ca zanele sa aiba mereu  cate ceva de mancare. Le-au plantat zmeura, capsuni, strugurei de care se bucurau in fiecare vara, iar iarna primeau nuci, turtite, mere dulci si batiste groase care sa  le tina de cald. Drept multumire, la ceas de seara, zanele isi aprindeau baghetele magice si luminau gradinita. Luminitele lor straluceau toata noaptea, iar gradina se transforma intr-o lume magica, unde familia din casuta putea sa stea la povesti pana la ceasuri tarzii.

Gradina luminata de ZaneGradina luminata de Zane

Gradina luminata de Zane

Dar totul a luat sfarsit intr-o zi, la inceput de toamna, cand familia care le ingrijea a trebuit sa plece, sa se mute intr-o casa undeva departe, peste mari si tari. De atunci, si casa si gradina erau triste, iar zanele, asa mici si fragile, au ramas a nimanui, pentru ca nimeni n-a vrut sa mai treaca pragul unei case vechi de derapanate, cu atat mai mult sa arunce o privire printre iarburile gradinii. „Am fi foarte fericite daca cineva ar face din nou gradina sa zambeasca, Piticule. Am aprinde si noi baghetele magice. Baghetele noastre nu lumineaza decat daca zambim si suntem fericite”, spuse Zana cu ochi tristi.

Zoro se lupta cu o lacrima care voia sa ii fuga in jos pe obraz. Dar si-a amintit ca e un Pitic mandru si a spus increzator: „Zanita, o sa am grija ca in aceasta gradina sa fie baghete magice stralucitoare in fiecare seara. Iti promit!”

A doua zi, dimineata devreme, Zoro s-a intors in gradina trista impreuna cu Zita, sotia lui, si cei trei pitici si mai mici, copiii lor. Zana si surorile ei ii asteptau cu sufletul la gura, ca sa vada daca Piticul se tine de promisiune. Iar Zoro nu le-a dezamagit. Au muncit cot la cot sapte zile si sapte nopti, fara odihna…

Acum, in locul buruienilor si a spinilor, zanele priveau uimite flori de toate felurile care se leganau in vant. Acoperisul casutei era rosu din nou, geamurile si podelele straluceau de curatenie, iar in fantana candva plina de namol susura apa cristalina. Pe garduri, in loc de iedera uscata era plin de trandafiri inmiresmati si in fiecare copac, Zoro si fiii lui construisera cate o casuta mica, mica, dar cocheta, pentru zane si undeva, la soare, erau niste tufe bogate de capsuni. Mai mult chiar, Zita, care era foarte cocheta, le croise zanelor rochite noi din petale de flori.

Rochita din petale de flori

Rochita din petale de flori

De atunci, in fiecare seara, Zoro si Zita privesc cu drag spre gradina, unde Zanele, fericite si zambitoare,  lumineaza cu baghetele lor magice fiecare floare, ca intr-o seara de sarbatoare.

Dragalas, a mers si el in vizita, la invitatia Piticului Zoro si a vazut casutele zanelor. Daca vreti, sa va faceti si voi o casuta pentru zane, in gradina voastra. Cu siguranta e o Zanita care va fi fericita sa va lumineze seara gradina.


fd8db5fc5481a3c1388c978d2a57a6e3 4e9346f21b3e109c696977438fb18a50 april 2013 mailer f7dbb5c95c007d8d3b816ee263084b56 94c7f87f93e7ac67e249aba68d3cbe50 4f8b5105e5296856b3d30f7a49a1e5ef 29af6af68075f6a8bf8a24dbf7f37173

Dragalas multumeste Pinterest.com pentru imaginile care nasc povesti :).

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *